Bine ati venit !

Constructie telescop 20cm - Adrian Sipos - Ludus

In vara anului 2007 am fost contactaţi prin intermediul internetului de Sipos Adrian, un astronom amator din localitatea Luduş, jud. Mureş. După ce a parcurs câteva cărţi în domeniu, Adrian s-a hotărât să îşi construiască singur un telescop şi a apelat la sfatul nostru în fazele finale ale construcţiei opticii. După ce am luat legătura cu el, am încercat sa-l ajutăm cu unele sugestii, iar în final după câteva peripeţii, Adrian a reuşit sa „pună pe picioare” un telescop de care în prezent este foarte mândru. Adrian ne-a făcut o mică prezentare a aventurii sale, care poate fi lecturară în continuare.

„Primul meu contact cu astronomia a avut loc in timpul studenţiei la Bucureşti. Serile senine îmi plăcea sa le petrec împreuna cu alţi amatori la astroclubul Vasile Urseanu. Aici am fost marcat de prima imagine a planetei Jupiter dar şi de entuziasmul amatorilor de astronomie, care m-au determinat sa îmi doresc un instrument propriu. Dorinţa de a-mi construi un instrument a devenit mai mare în momentul în care m-am întors acasă, aici neavând acces la aşa ceva. Neavând prea multă experienţă, mi-am dorit iniţial un telescop cu oglinda de 50 cm, însă am fost repede convins de dificultăţile unui asemenea proiect, mai ales ca până atunci nu mai construisem aşa ceva. După ce am citit câteva cărţi mi-am dat seama că un telescop de dimensiuni rezonabile este mai potrivit pentru a-mi începe cariera de astronom amator. Aşadar am trecut la fapte şi mi-am procurat 2 discuri de sticlă de 210mm de la Cătălin Păduraru, un astronom amator din Bucureşti. Am început prin a sparge cu ciocanul 2 pietre de polizor de Carbochim Cluj (sugestie pentru amatori - a nu se sparge piatra de polizor neumezita!) apoi am continuat cu operaţia de degroşare, care a durat in total 3 săptămâni bune, cu o medie de lucru de 2 ore jumate pe zi. Distanta focala am stabilit-o la 2m, deci undeva la f10, dar datorita unei greşeli copilăreşti am depăşit cu mult săgeata necesara unei asemenea focale. La sugestia colegilor din Tg.Mureş am continuat lucrul, şi am decis ca luminozitatea telescopului să rămână la F8. Faza următoare a constat în operaţia de finisare, proces care mi-a încercat răbdarea in modul cel mai serios posibil. După 6 tentative nereuşite de finisare, cea de a 7-a pot spune ca a fost simplu noroc si bunăvoinţa: Marc Florin din Tg. Mureş, m-a cadorisit cu nişte cantităţi suficiente de prafuri de finisare care mi-au dat din nou voinţa de a continua. Între timp trebuie sa menţionez şi o tentativă de polizare prematură şi nereuşită (la ora respectivă nu ştiam cum trebuie sa arate o oglinda corect finisată), prin urmare, cca. 15 ore de polizat au fost in zadar, oglinda refuza cu încăpăţânare să redevină transparentă. A doua tentativă de finisare a fost din nou un eşec, teribil pot spune, după însumarea a cel puţin 50 de ore de polizare incorecte, acest proces se încadrează intre tentativa de finisare nr. 6 si 7. În final, la sfatul lui Florin am refinisat oglinda începând cu praf WAO 15 si terminând cu WAO 5, apoi a urmat ultima faza, si anume polizarea. Am reuşit o polizare cat se poate de bună, deşi era necesara o finisare cu un praf mai fin, sau cel puţin încă 2 ore cu WAO 5, oricum, la observaţii nu se simte acest lucru. Polizarea finală a reuşit după circa 25 de ore efective de polizat cu oxid de fier roşu. In acest proces eram sigur de o metoda mai practica de polizare, prin înlocuirea pătratelor de smoala cu nişte pătrate confecţionate din burete de mouse-pad optic de pânza! Prin aceasta metoda am corectat primele 4-5 ore de polizat greşit cu polizor de smoala! Lipirea pătratelor fiind făcuta cu aracet, pătratele au cedat după circa 2 ore de polizat după care am revenit la smoala, dar de data asta cu mai multa atenţie procesul a luat-o pe drumul cel bun. Încă de la început s-a profilat un inel central accentuat cam la 1/25 din diametrul oglinzii de la centru dar pana la urma am constatat ca acesta e total acoperit de umbra secundarei. Evoluţia polizării a fost de aici înainte numai înspre bine, pe parcursul ei ieşind la lumina greşelile din primele 4-5 ore de polizat (care repet nu au fost corecte). Prin aplicarea unor metode de corectare, pana la urma am obţinut o oglinda destul de buna d.p.d.v. optic, ce permite lejer grosimente de 336x. Singurul lucru nedorit de pe suprafaţa oglinzii e un inel marginal care nu s-a polizat suficient, de cel mult 1cm lăţime, dar care cred eu ca nu afectează imaginea (cel puţin din ce am observat pana acum). În ultimele 4-6 ore de polizare am aplicat numai metode de corectare TOT-W, care s-au dovedit a fi extrem de utile in micşorarea inelului marginal, care iniţial era destul de mare. Oglinda a fost aluminizata la Timişoara, acest proces fiind îndeplinit personal de dl.Octavian Stănescu, care a verificat calitatea optica a oglinzii, calitatea polizării, precum si stabilirea precisa a distantei focale, persoana căreia trebuie sa-i mulţumesc pt. ca mi-a câştigat încrederea la înmânarea a 8 luni de munca grea si cu probleme.

Aspectul oglinzii la testul Foucault	Oglinda dupa aluminizare
Constructia partii mecanice	Gata de observatii