Bine ati venit !

Platforma ecuatoriala cu sectoare nordice verticale VNS

Telescoapele utilizate de astronomii amatori folosesc in general 2 tipuri de monturi – ecuatoriale si azimutale. Montura ecuatoriala are 2 axe din care una paralela cu axa de rotatie a pamantului, si permite urmarirea sferei ceresti. Montura azimutala are o axa paralela cu orizontul (azimut) si una perpendiculara pe aceasta (inaltime). Montura azimutala permite doar fotografierea corpurilor stralucitoare (Soare, Luna, planete mai stralucitoare) care necesita expuneri in general scurte. Exista totusi o solutie eficienta -platforma ecuatoriala- care permite acestor monturi sa urmareasca sfera cereasca un timp limitat dar suficient, oferindu-i amatorului sa faca fotografii excelente ale obiectelor ceresti. Ideea de a construi o astfel de platforma mi-a venit dupa ce un prieten (Alin Tolea) a pus la dispozitie pe biblioteca online o excelenta carte care trata constructia unui telescop Dobson cu truss tube (tub deschis). In cartea respectiva erau prezentate si cateva poze ale nebuloasei M42 din Orion realizate de un amator cu un telescop pe montura azimutala si platforma ecuatoriala. Detinand la acea vreme un telescop home made de 15cm F10 si o camera web albnegru Connectix, m-am hotarat sa ma initiez in fotografie. Am inceput cu planetele insa pierdeam foarte mult timp cu gasirea acestora si centrarea lor pe cipul foarte mic al CCD’ului camerei. La grosismente foarte mari, unde puteam sa obtin detalii, imi era practic imposibil sa obtin suficiente cadre pentru o poza reusita. Am incercat fara succes constructia unor monturi ecuatoriale improvizate insa rezultatele nu erau cele asteptate. Asadar cartea prezentata mai sus a venit chiar la momentul oportun. Am studiat un timp numeroase modele construite de amatori, insa toate mi se pareau dificile pentru posibilitatile pe care le aveam. M-am oprit in cele din urma asupra unei idei care teoretic functiona si am construit platforma in varianta I conform imaginilor de mai jos.

Platforma veche (vedere dinspre sectorul sudic)

Platforma veche (vedere dinspre sectoarele nordice)

Am folosit aceasta platforma pana in anul 2005, cand m-am hotarat sa o motorizez, initial folosind-o in modul manual. Problema a intervenit atunci cand mi-am construit telescopul cu oglinda de 25cm. Fiind mult mai greu decat cel de 15cm sistemul proiectat initial nu mai facea fata. Am facut rost de o alta reductie, am construit un circuit de reglare a turatiei pentru motoras, insa rezultatul tot nu a fost favorabil. Raspunsul l-am aflat dupa ce am mai citit cateva articole referitoare la constructia platformei. Astfel am aflat ca telescopul si platforma trebuie sa fie balansate, adica centrul de greutate al telescopului sa coincinda cu cel al platformei, pentru ca motorul sa nu depuna efort pentru rotirea platformei.

In plus, platforma trebuie construita pornind de la datele telescopului (inaltimea centrului de greutate, distanta dintre picioarele de sprijin ale monturii, etc) apoi latitudinea si alte marimi cheie. Tom Osypowski, cu o experienta mare in constructia acestor dispozitive a venit cu varianta platformei cu sectoare nordice verticale. Varianta compacta imi parea cea mai acesibila cu sculele pe care se gasesc de obicei intr-o casa (masina de gaurit, traforaj, etc).

La inceputul anului 2006 am pornit o “campanie” de studiu al acestei variante. Am devorat practic majoritatea siteurilor (destul de putine) pana am dat de grupul de discutii equatorial platform de pe yahoo. Aici am gasit in sectiunea files cateva date despre constructia “cel putin teoretica” a platformelor cu SNV (sectoare nordice verticale). Am ales aceasta varianta pentru ca era mai usor de construit iar greutatea telescopului sustinuta putea fi mai mare, in plus miscarea platformei se realizeaza cu un ax care se gaseste direct sub unul din sectoarele nordice. Metodele de calcul prezentate pe grup m-au facut sa abandonez de cateva ori proiectul. Ideea stralucita mi-a venit intr-o zi, cand lucram in autocad si studiam desenele 3D. Am hotarat sa desenez platforma in 3D si apoi sa imi iau toate dimensiunile necesare de acolo, fara sa mai apelez la formulele matematice prezentate pe grup. Timp de o luna am “proiectat” mai multe variante de platforma ajugand in cele in urma la varianta finala. Pentru a face economie de materiale am decis sa transform vechea platforma in una cu sectoare nordice verticale.

Am pornit de la cateva constante si anume: latitudinea locului de observatie ~45 de grade, inaltimea centrului de greutate a telescopului ~37 cm, distanta intre picioarele de sprijin ale monturii ~30 de cm. Constructia propriu zisa am inceput-o in data de 27 iunie 2006 cu decuparea formei pentru platforma superioara. Au urmat apoi in aceeasi zi decuparea sectoarelor nordice si a celui sudic din placaj de 10 mm grosime. Am taiat fiecare sector de 2 ori urmand ca apoi sa le lipesc pentru a obtine o grosime de 20 mm. Dimensionarea acestora le-am facut in autocad 2002, listand sabloane pentru decupare. Lipirea sectoarelor am realizat-o cu aracet de lemn, si pentru rigidizare am folosit si suruburi cu piulita.

Platforma se compune din doua parti: cea superioara pe care se gasesc sectoarele nordice si cel sudic si cea inferioara pe care se fixeaza rulmentii si sistemul de traking. Dupa constructia partii superioare este necesar sa se slefuiasca pe rand cele doua sectoare pentru a asigura miscarea acestora intr-un plan comun. Acest lucru se realizeaza prin construirea unui suport care sa permita rotirea platformei in planul comun al sectoarelor. Dimensiunile suportului le-am determinat cu autocad iar pentru constructia lui am folosit scandura de brad de 50 mm latime si 25 grosime.

Suportul pentru slefuirea sectoarelor platformei	Fixarea sectoarelor nordice si sud
Slefuirea sectorului sudic	Slefuirea sectoarelor nordice

Slefuirea se poate realiza cu ajutorul unei masini de gaurit bine fixata de un suport la un unghi bine determinat (in cazul meu 45 de grade) cu o piatra de polizor sau un disc cu smirghel. Platforma se roteste dintr-o parte in alta pana toata suprafata sectoarelor intra in contact cu piatra de polizor. Pentru rigidizarea suprafetei de contact a sectoarelor cu rulmentii se poate folosi platbanda de otel sau aluminiu, care se poate fixa cu holzsuruburi.

Partea inferioara are aproximativ aceeasi forma cu cea superioara si pe ea se fixeaza rulmentii, sistemul de reductie si cel de traking. Dispunerea acestora se face de asemenea prin calcul si este caracteristic pentru fiecare platforma in parte, in functie de tipul telescopului.

Platforma cu VNS pregatita pentru primele incercari de astrofotografie.	Un crop la zoom 100% din prima fotografie. Steaua stralucitoare este alpha Corona Borealis. 15 secunde expunere la ISO400 F2.8 cu un Canon PS A75.

In data de 9 iulie am realizat primele teste de fotografie de pe balcon. Am reusit sa fotografiez pentru prima data roiul globular M13 si unele campuri stelare cu ajutorul unei camere digitale Canon powershot A75 in modul afocal cu telescopul cu oglinda de 25cm. La expunerea maxima de 15 secunde si zoomul camerei dat la maxim (3x optic) afocal printr-un ocular ce imi oferea un grosisment de 50x am obtinut stele punctiforme pentru mai mult de jumatate din cadre ceea ce a fost un rezultat mai mult decat imbucurator. Data de 10 iulie a fost prima iesire la observatii cu telescopul de 25 cm. La 130x Jupiter statea mult timp in camp, cu toate ca nu am orientat platforma in pol foarte exact.
Sistemul de traking a fost realizat cu ajutorul unui motoras pas cu pas recuperat de la o imprimanta veche. Pentru comanda lui am construit un circuit care permite reglarea turatiei cu ajutorul unui potentiometru. Pentru reductie am folosit un sistem recuperat de la un dispozitiv mecanic care include si axul ce antreneaza unul din sectoarele nordice.

Platforma functioneaza ca un dispozitiv individual, si are o telecomanda cu fir prin care se pot aduce corectii sistemului de urmarire. Initial telecomanda am facut-o pe scheletul unui mouse cu mufa seriala mai vechi pe care nu il mai foloseam, apoi in 2008, dupa ce am construit un sistem de corectie pe declinatie am realizat una cu 4 butoane care permite controlul pe ambele axe.

Desi a durat destul de mult, constructia platformei ne-a adus doar satisfactii. Sistemul de urmarire se comporta impecabil atat la grosismente mici cat si la grosismente mari, obiectul observat ramanand in campul ocularului pana la terminarea perioadei de urmarire (aprox. 45 de minute). Constructia platformei a deschis telescopului nostru noi domenii de utilizare, una din cele mai importante fiind astrofotografia corpurilor deepsky care necesita expuneri mai lungi. Daca aveti un telescop cu montura azimutala, nu ezitati sa construiti o platforma ecuatoriala. Atat in domeniul fotografic cat si cel vizual, aceasta va va aduce numai satisfactii, usurandu-va mult observatiile. Pentru mai multe detalii referitoare la constructia unei platforme ecuatoriale ne puteti contacta la adresele de mail indicate in sectiunea membri.